Lansat pe 7 noiembrie 2025, albumul nu doar că a supraviețuit ciclului de știri de 24 de ore, dar s-a cimentat ca un punct de cotitură în cariera artistei, fiind descris drept o „capodoperă avant-garde” și obținând un scor de 97 pe Metacritic.
La o lună de la lansarea celui de-al patrulea album de studio, Rosalía pare să fi reușit să transforme muzica clasică și opereta în cel mai discutat subiect pop al anului 2025.
Cum s-a clasat „LUX”?
Cifrele de după prima lună confirmă că riscul pe care și l-a asumat Rosalía a fost răsplătit. Deși este un material dens, publicul a reacționat pe măsură.
În SUA a debutat direct pe locul 4 în Billboard 200, marcând primul ei album în Top 10 în Statele Unite, cu vânzări de aproximativ 48.000 de unități în prima săptămână.
A dominat clasamentele de vânzări în Spania, Belgia și Elveția și a devenit cea mai bine clasată artistă spaniolă din istoria topurilor din UK.
A doborât recordul pe Spotify pentru cele mai multe stream-uri într-o singură zi pentru o artistă vorbitoare de spaniolă (42.1 milioane), depășind propriile performanțe anterioare.
De ce contează?
Impactul acestui album după 30 de zile este clar: Rosalía a refuzat să facă Motomami 2.0. Într-o industrie obsedată de virale de 15 secunde pe TikTok, ea a livrat un album de o oră, complex, care cere răbdare.
Colaborările sunt impecabile, arătând că Rosalía nu caută hit-ul facil, ci prestigiul artistic. LUX este dovada că pop-ul mainstream poate fi încă ambițios, intelectual și incredibil de riscant.
Sora mea spune că muzica mea nu e pop, dar că eu sunt. Eu nu sunt de acord. Pentru că vreau să cred că muzica mea este pop. Trebuie să existe o altă modalitate de a face pop. Björk a demonstrat asta. Kate Bush a demonstrat asta. Trebuie să cred că ceea ce fac este pop. Fiindcă, altfel, nu cred că reușesc.
Rosalía pentru The New York Times Podcast
Pop simfonic și Sfinți
Dacă Motomami a fost construit pe laptopuri în camere de hotel, LUX a necesitat o armată. Albumul este împărțit în patru mișcări (movements), o structură împrumutată direct din muzica clasică, menită să fie ascultată în ordine.
Cu cât suntem mai mult în era dopaminei, cu atât îmi doresc opusul.
Rosalía pentru The New York Times Podcast
Rosalía a renunțat la beat-urile sintetice agresive în favoarea unei abordări organice, „umane”, înregistrând întregul material alături de London Symphony Orchestra, sub bagheta lui Daníel Bjarnason. Această alegere a oferit pieselor o greutate cinematică, în care coardele nu sunt doar fundal, ci personaje principale care se luptă cu vocea ei.
Echipa de producție a fost restrânsă, dar de elită. Alături de Rosalía (producător executiv), sunetul a fost sculptat de Noah Goldstein (cunoscut pentru munca cu Frank Ocean și Kanye West) și Dylan Wiggins.
Tematic, albumul explorează mistica feminină prin prisma vieților unor sfinte (precum Hildegard von Bingen sau Sfânta Teresa), dar versurile sunt ancorate într-o realitate modernă, brutală.
Cine a mai pus umărul?
Lista de colaboratori este o declarație de intenție. Rosalía a ocolit starurile pop evidente în favoarea unor voci care întăresc tema „misticismului feminin”:
- Björk: Prezenta ei pe Berghain este momentul de vârf al albumului. Cele două voci se împletesc într-un dialog industrial-operatic despre intervenție divină.
- Yves Tumor: Aduce o energie rock experimentală, distorsionată, care rupe ritmul simfonic.
- Carminho și Estrella Morente: Legendele fado-ului și flamenco-ului ancorează albumul în rădăcinile iberice.
- Yahritza Y Su Esencia: Pe La Perla, acest feature aduce o notă de regional mexicano care, surprinzător, se potrivește perfect cu aranjamentul de coarde.
13 limbi pentru o singură voce
Cel mai interesant aspect tehnic al albumului este, fără îndoială, decizia Rosalíei de a cânta în 13 limbi diferite. Nu vorbim de câteva versuri aruncate „pentru estetică”, ci de un studiu fonetic care a durat doi ani. Rosalía a explicat în interviul pentru New York Times Popcast că procesul a fost unul de „intuiție și curiozitate intelectuală”, refuzând să folosească AI pentru traduceri și lucrând direct cu traducători nativi.
Limbile identificate pe album sunt: Spaniolă, Catalană, Portugheză, Franceză, Italiană, Siciliană (pe piesa Focu ‘ranni), Engleză, Germană (pe Berghain), Japoneză, Ucraineană (pe De Madrugá), Arabă, Ebraică și Mandarină (pe Novia Robot).
Această alegere nu este un gimmick, ci servește conceptului de universalitate a durerii feminine. Pe piesa De Madrugá, accentul ei în ucraineană a fost lăudat pentru fragilitatea autentică cu care transmite emoția, chiar dacă pronunția nu este perfectă.
Singurătatea este lecția mea în această viață… trebuie să mă izolez ca să fac muzică.
Rosalía pentru The New York Times Podcast
Reacția ascultătorilor
Recepția albumului a trecut prin mai multe faze. Inițial a fost confuzie din cauza diferențelor față de albumele trecute. Mai apoi au apărut glumele despre nevoia de o diplomă în lingvistică sau teologie pentru a înțelege versurile.
După o lună, consensul general este de admirație. Fanii au început să decodeze referințele, iar LUX a devenit un simbol de status intelectual în fandom-urile pop.
Nu este vorba doar despre un album bun, este vorba despre ambiția pură de a refuza etichetele. Un album care necesită timp, cere atenție. Însă tocmai acest refuz de a fi „ușor” l-a transformat în cel mai important album al finalului de an 2025.
